Andrei Moldovan despre Icu Crăciun, în revista “Nord Literar”, iar eu despre dumnealor, în “Răsunetul”

Icu Crăciun este unul dintre puţinii scriitori bistriţeni care au avut o ascensiune scriitoricească de-a dreptul spectaculoasă! După părerea mea, ţin să precizez. Dacă până mai acum câţiva (să zicem 6-7) ani, prietenul meu era recunoscut mai mult în ipostaza sa de redactor şef al revistei “Cuibul visurilor”, astăzi se poate vorbi despre Icu Crăciun - membru al Uniunii Scriitorilor din România şi autorul unor volume de proză care i-au adus o notorietate nu doar în judeţul său de baştină, ci şi dincolo de hotartele acestuia. Dar se vorbeşte frecvent şi despre un Icu Crăciunun - collaborator al unor prestigioase reviste de cultură, cum ar fi: „România literară”, “Vatra”, “Mişcarea literară”, “Apostrof”, “Nord Literar”, “Răsunetul cultural”, “Mesagerul literar şi artistic” etc., unde publică pagini de proză, recenzii de carte, răspunde (chiar şi neîntrebat!) la anchete literare, iar când stă cuminte deoparte, scriu alţii despre el. Aşa, bunăoară, cum e şi în cazul de faţă, când criticul Andrei Moldovan, după ce i-a citit romanuul Omul cu inelarul retezat (Editura Charmides, Bistriţa, 2014), îşi dă cu părerea în revista “Nord Literar” (nr. 10, octombrie 2015). O revistă serioasă, care apare sub egida Consiliului Judeţean Maramureş şi a Uniunii Scriitorilor din România, şi în paginile căreia întâlnim semnături de marcă, precum Gheorghe Glodeanu, Gheorghe Pârja, Daniela Sitar-Tăut, Săluc Horvat, Constantin Cubleşan, Ion Cristofor, Terezia Filip, Dumitru Micu, Nicolae Scheianu, Paul Antoniu, ca să-i numim doar pe câţiva dintre ei.
Romanul unui povestitor se intitulează cronica lui Andrei Moldovan, în care domnia sa încearcă, şi reuşeşte!, să convingă cititorii că Icu Crăciun e, necondiţionat, (şi) un romancier veritabil. Până la proba contrarie, stimabile, am preciza noi, deşi, sinceri să fim, această probă se lasă aşteptată. Dar, ca să nu mai lungim vorba, iată ce argumente aduce cronicarul pentru a-şi susţine ideea.
„Putem spune, cu îndreptățire, că Icu Crăciun este un povestitor. Recentul său volum (Omul cu inelarul retezat, Editura Charmides, 2014) o dovedește din plin, atâta vreme cât curge ca o veritabilă povestire, chiar dacă structura narativă își pierde contururile clasice, tinde spre o redefinire. O vom spune de la început, povestea scrierii unei cărți despre un personaj mai puțin obișnuit, atins de demonul aventurii, concurează cu povestea propriu-zisă a lui Dan Șuteanu, personajul principal, relatată de el însuși. Se poate urmări astfel «aventura» autorului în căutarea unui subiect de roman, pe de o parte, în paralel cu viața tumultoasă și colorată a eroului său, pe de altă parte.” Scurt şi cuprinzător! Şi limpede ca lumina zilei, susţinem şi noi. Dar, pentru a risipi orice urmă de îndoială în privinţa acestei cărţi, marca Icu Crăciun, cronicarul pune, în final, punctul pe i şi degetul pe rană:
„Partea lui forte (a romanului n. n.) este structura. Suntem, fără îndoială, în fața unei arhitecturi demne de un roman, cu planuri diferențiate, cu perspective care, în diversitatea lor, oferă o imagine a unei realități bogate și profunde, cu personaje care trăiesc în carte și care generează viață în jurul lor, nu doar prin faptele ce li se pun în seamă, ci mai ales prin harul ce vine dinspre creatorul lor”. Un verdict categoric, care îţi taie pofta de a contrazice şi musai să te laşi păgubaş!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5