Ambasadorul Becleanului la Bucureşti şi-a expus “acasă” noua reuşită istoriografică

Cu nostalgie pentru începuturi – căci, nu-i așa?, “nimeni nu-și uită copilăria și primii ani ai tinereții” – (auto)declarat “get-beget beclenar”, eternul ministru-ambasador al localnicilor și al urbei de pe Someș, Liviu Maior, a avut plăcerea de a reveni, marți, “acasă”, la Colegiul Naţional “Petru Rareş”, pentru un fapt cultural unanim apreciat de publicul prezent din toate colțurile spectrului politico-social cu reprezentativitate locală: lansarea volumului ,,Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni şi basarabeni în război, 1914-1916” (Editura "Școala Ardeleană").

Pentru orașul din suflet…
Ca pe Cetățeanul de Onoare mereu alături de comunitatea de ici, așa l-a primit și acum, cu emoțiile aparte dedicate evenimentelor speciale, necaracteristice altfel, primarul Nicolae Moldovan, așa l-a perceput dintotdeauna, încă dinainte de preluarea primului mandat, edilul implicat în administrația publică locală din 1996; și cum altfel să fi fost, căci consilierul de atunci, primarul de acum, n-are cum uita că cea mai modernă și mai frumoasă unitate din oraș, școala nouă, a apărut în 1997, pe vremea lui Viorel Luca, în urma unei vizite în teritoriu făcute de profesorul universitar originar din Beclean în primele sale zile de ministeriat la Învățământ, vizită finalizată cu convingerea că “orașul merita ceva mai bun”. Așa s-a întâmplat și în 2014, când Nicoae Moldovan i-a prezentat proiectul abandonat o vreme, căci depășea, parcă, orice închipuire: campusul devenit între timp realitate la Colegiul Național “Petru Rareș”, gazdă a evenimentului de acum. Chiar și așa-numita catedrală, în fapt biserica ortodoxă din centrul parcului, tot cu sprijinul demnitarului de atunci și-a găsit aprobările necesare construirii, a dezvăluit la momentul luării de cuvânt protopopul Doru Zinveliu.
“Vă mulțumim foarte mult că vă avem, domnule Liviu Maior”; “Așa a gândit Dumnezeu: prin dumneavoastră, să progreseze acest oraș și comunitatea noastră. Vă rămânem recunoscători toată viața”, a ținut să sublinieze primarul Nicolae Moldovan, în semn de apreciere pentru omul care a pus umărul pentru Beclean, orașul său de suflet, nu neapărat din postura de ministru - deși pentru beclenari așa va fi mereu - ci din poziția de cetățean gata să-și facă datoria față de localitatea unde s-a născut și a copilărit. “Vă mulțumim că existați! Sunteți printre puținii care nu au uitat de unde au plecat”, a conchis în acelaşi ton și profesoara Ligia Dănilă, în discursul său din final.
Bucuros că Becleanul se află pe hartă, nu ca un orășel insignifiant, ci ca o localitate de care lumea va afla din ce în ce mai mult, “metropolă” a generațiilor viitoare, istoricul Liviu Maior a primit de la conducerea școlii titlul de ambasador al Colegiului Național “Petru Rareș” Beclean; îl consideră o recunoaștere a faptului că, în fapt, a îndeplinit dintotdeauna parcă, acest rol, la București, pentru orașul natal și pentru primarul Nicole Moldovan, care mereu ”trecea pe la mine să găsească câte o cheie să deschidă niște lacăte”.“E un om deosebit, îmi pare bine că l-am susținut în 2000 în fața beclenarilor; (…) nu m-am înșelat. Dacă aș avea reședința la Beclean l-aș mai vota o dată”, a subliniat fostul ministru, precizând că atât le-a cerut atunci localnicilor în schimbul sprijinului pe care l-a oferit comunității de aici.
Cât despre simțămintele intracarpatice? Două remarci cu valori (de) maxime au rămas în memoria audienței: “Cu cât trăiești mai mult în București, cu atât iubești mai mult Ardealul”, a constatat istoricul Liviu Maior la Beclean, în aceeaşi notă în care o făcuse în prealabil la Cluj, conform reproducerilor lui Vasile George Dâncu, directorul Editurii “Școala Ardeleană”: “Dacă ești ardelean și stai pe malurile Dâmboviței, nu poți decât să scrii frumos despre Ardeal”.

Cu gândul la bunicul din Beclenuţ
Cadre didactice, lectori, editori, cei mai mulți călăuziți în carieră de cărțile și personalitatea doctorului în istorie, toți au vorbit despre cartea pe care profesorul de onoare al Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a ales să o aducă și acasă, la Beclean, după evenimentele similare desfășurate sau programate în mari orașe din țară: Cluj, Bistrița, București. O reușită și un plus al istoriografiei românești și nu numai, un demers de cinstire a memoriei (Alexandru-Bogdan Bud) ,,Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni şi basarabeni în război, 1914-1916” este un volum despre obsesiile, durerile, necazurile românilor din provinciile istorice, care au trecut prin ororile războiului în încercarea de a-și păstra identitatea națională (Vasile George Dâncu).
Cu gândul la bunicul din Beclenuţ, Gheorghe Crişan, caporal înregimentat la Bistriţa, trecut prin tot războiul, dar şi cu regretul de a-i fi prăduit, copil fiind, toate decoraţiile, fără a conştientiza atunci valoarea lor, autorul a scris ,,Doi ani mai devreme. Ardeleni, bucovineni şi basarabeni în război, 1914-1916” în ideea de a reabilita o zonă a spaţiului comunităţii naţionale, în încercarea de a arăta impactul conflagraţiei mondiale asupra comunităţii, asupra oamenilor, şi de a oferi o lecţie a istoriei din care lumea să poată învăţa. Potrivit acestuia, cartea se vrea a fi şi o avertizare că războiul se mai poate întâmpla, căci contextul de acum e oarecum similar cu cel dinaintea izbucnirii marii bătălii a lumii, ce a implicat 55 de ţări: în plus, atunci leadership-ul european era slab şi nici acum nu e de mare valoare; se consideră, pe de altă parte, că Al Doilea Război Mondial a fost o continuare a Primului, şi mai nou se zice că nici acesta nu a reuşit să-l încheie . Nu e neapărat un semnal de alarmă – “poate sunt eu prea pesimist” – dar sunt foarte mulţi care spun că totul ar putea începe dintr-o zonă de conflict americano-chinez, a explicat profesorul Liviu Maior. E o drama ce trebuie spusă, a completat istoricul, ca să ştim că nu am rămas în afara marii tragedii europene de acum 100 de ani; în altă ordine de idei, marele rezultat a fost că au dispărut dinastii şi 3 imperii mari, puternice, permiţând apariţia statelor naţionale.