AM RĂSFOIT CU PLĂCERE ANUARUL BÂRGĂUAN...

Aurel Rău

Am răsfoit cu plăcere Anuarul Bârgăuan (Anul 1, Nr. 1, 2011), volum cu un cuprins bogat şi divers, grupând un număr mare de colaborări şi semnatari, oameni de cultură, scriitori, profesori, cercetători în arhive, texte acoperind domenii ca istorie, etnografie, învăţământ, economie, literatură şi arte, topografie, creaţie populară, unele dintre ele foste comunicări ştiinţifice sau abordări cu alte prilejuri publice, totul preluat în cunoştinţă de cauză, realizat sub îngrijirea şi cu o mare dăruire sufletească şi cu un Cuvânt înainte de Niculae Vrăsmaş.

Acest gest editorial e unul reprezentativ şi prin recurs la modalităţi şi forme revuistice şi publicistice diverse, studiul ştiinţific sau monografic, articolul aniversar sau evocativ, profilul de scriitor, interviul şi reportajul, recenzia, fotografia cu portrete şi port popular şi formaţii artistice şi peisaj.

Mi-au plăcut - în grade diferite, cum e şi firesc - toate textele, pentru caracterul lor în primul rând documentar, legat de realităţi, şi de lucru făcut cu bună credinţă şi respect pentru valori şi pentru trecutul istoric. Volumul adună, o dovadă în plus de exigenţă, roadele câtorva decenii de împătimiri pentru o conştiinţă de sine a unei întregi zone geografice, cărora principal cadru de manifestare le-a putut fi în mare măsură Simpozionul Cultural al Văii Bârgăului, căruia îi face un „scurt istoric”, la împinirea a 40 de ani de activitate, amintindu-i ca fondatori pe mai mulţi profesori, scriitorul şi profesorul Titus-Wachmann-Hogiu.

Dacă aş menţiona, la repezeală, câteva din lecturile care mi s-au propus singure, aş face-o numai şi numai de dragul formulei pentru care s-a optat, de almanah, de harum-horum, în care de câştigat are singură lumea care aici se mărturiseşte, cu un farmec: „Preoţi din Valea Bârgăului în secolul al XVII-lea”, de Mihai Gheorghiţă, şi „Familia protopoilor Buzdug din Rusul Bârgăului”, de Dana Văran, „Contribuţiile documentare” despre „Situaţia economică a satelor năsăudene ...”, de Adrian Onofreiu, şi o frumoasă rubrică, plină de antic ori de modern, „Drumuri vechi bârgăuane”, cuprinzând articolele „Drumul Romanilor” din Pasul Bârgăului, de Niculae Vrăşmaş, şi „Scurte consideraţii istorice referitoare la căile de comunicaţie ...” (cu poezia căii ferate benzino-electrice, în sistem „tirolez”, Tiha-Dornişoara), de Simion Lupşan, „Valea Bârgăului - vatră de legendă şi adevăr”, de Remus Deac, la fel recenzia dezvoltată „Ţara Bârgaielor în opera lui Florian Porcius”, de Liviu Păiuş, şi profilul literar ”Vasile Fabian Bob”, de Sever Ursa.

Evident, un astfel de început ar trebui continuat. Cu o preocupare sporită pentru o construcţie concertantă şi o problematică specifică. Eventual cu fixări pe rubrici (câteva s-au şi conturat), care să permită o cuprindere mai conformă cu exigenţele şi cerinţele unei publicaţii periodice. Situaţie în care şi-ar avea rostul ei şi constituirea unui comitet de redacţie, care să se implice atât în arhitecturarea sumarelor, cât şi în lărgirea cercului de colaboratori, inclusiv la personalităţi din întreaga ţară, care au o tangenţă cu istoria sau locurile fostei plase Bârgău, cum şi ale întregului judeţ Bistriţa- Năsăud. Poate atunci ar fi justificată şi o schimbare de titlu, prin prelurea sintagmei propuse, într-un elan, de Vasile Netea, dar cu acest plural, de Ţara Bârgaielor – ca pentru o publicaţie a tuturor locuitorilor de pe un sistem de „axe geografice” atât de frumos dăruit de natură şi de forţe de peste vieţi.