Alte legende şi alte povestiri

Folcloristul Ion Lucian, de profesie geolog, continuă într-un fel în volumul ,,Comori din Ţara lui Gelu. Legende şi povestiri” ( Editura ,,Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2008), tematica precedentei sale cărţi ,,Căutătorii de aur din Carpaţi. Legende şi povestiri” ( Editura ,,Napoca Star”, Cluj-Napoca, 2008).

Şi în recentul volum sunt adunate legende şi povestiri ( 432 ), din 21 de judeţe, 59 dintre ele fiind din Bistriţa-Năsăud.

În arealul Ţării lui Gelu au circulat multe legende şi povestiri despre cetăţile şi comorile acestuia. În lumea legendelor, realitatea ca punct de pornire , este doar bulgărele ,,de zăpadă” care rostogolindu-se de-a lungul timpului provoacă imaginarul colectiv care construieşte , aş zice , o a doua realitate transmisă din generaţie în generaţie , ca un dat acceptat sau pus sub pecetea îndoielii: ,,se spune că”. Realitatea este uitată de multe ori şi peste timp se transmite doar explicaţia imaginară, de cele mai multe ori , aproape convingătoare. Refacesrea inversă a parcursului nu mai este posibilă de multe ori.

Domeniile la care se referă legendele şi povestirile sun foarte diverse: ,, despre cer şi stele, despre vânt şi ploi, despre foc şi apă, despre munţi şi dealuri, despre localităţi, locuri, şi locuitori, despre stânci şi pietre, despre peşteri şi chei, minereşti, istorice, despre comori, despre plante, despre păsări, despre animale, despre insecte, despre şerpi, balauri, şi solomonari, despre Fata Pădurii, despre Omul Pădurii, despre Vâva Pădurii, despre Omul Nopţii, , despre zâne, zmei şi necuratul, despre uriaşi, despre vâlva lupilor, despre strigoi”.

Povestirile sunt minereşti, despre magie şi medicale. Semnele pe care natura le oferă celui care ştie să le descifreze sunt multiple şi practice. Constelaţiile ghidează pe oameni temporal şi spaţial, iar aştri prevestesc nenorociri ( steaua cu coadă), anunţă schimbări meteorologice ( ,,Primăvara când luna nouă are cearcăn colorat va fi o primăvară ploioasă”) sau indică momentul propice al unor activităţi ( ,,Lemnul pentru casă e bine să-l tai pe Lună nouă. Atunci e mai tare şi rezistent”; ,,Când e lună plină e vreme bună de pescuit”). Interesantă e atitudinea ţăranului român faţă de soare şi lună: ,,Soarele şi luna sunt sfinte…E păcat să înjuri Soarele şi Luna”.

Fenomenele naturii generează manifestarea unor credinţe şi a unor superstiţii în comportamentul oamenilor, ele amintind de un fond păgân, precreştin al existenţei. Inexpicabilul manifestărilor din natură se rezolvă simplu, prin ,,alunecarea” în fantastic. Cine este prins de ,,vântoase” rămâne ,,cu gura într-o parte”, dacă mergi în genunchi pe urma curcubeului şi bei apă de ,,unde bea el”, fata se schimbă în băiat şi băiatul în fată, ,,când fulgeră, oamenii spun că Sfântu Ilie dă cu zbiciul”. Ploaia este invocată de caloian, de caloiţă sau de paparude. Oprirea ei se face aruncând în faţa ei sare.

Denumirea toponimelor are la bază întâmplări istorice ( ,,Dealul Hoiturilor”), compararea lor cu un anumit obiect ( ,,Dealul e ca o corabie”), ele amintesc de întâmplări fericite sau de năpaste. Localitatea Parva, cât şi alte locuri din judeţul nostru ,se numesc Valea Vinului, după numele apei minerale, a borcutului.

Deseori se dă explicaţia: ,,de aici vine numele”. Încadrarea temporală a toponimelor este aproximativă, echivocă : ,,Asta s-a întâmplat mai încoace de Avram Iancu”.

Numele unor locuri sau a unor stânci sunt explicate prin legende în care realul se pierde în ,,mrejele”unor naraţiune , adevărate mici basme ( ,,Piatra lui Iorgovan”). Mentalul colectiv populează lumea munţilor cu zmei, cu uriaşi, cu fiinţe supranaturale: Fata Pădurii, Omul Pădurii, Omul Nopţii, Vâlva Pădurii, Vâlva Lupilor, zâne , strigoi, muroşniţe. De multe ori, un vecin, o vecină se transformă într-o fiinţă fantastică. Relatarea metamorfozelor se constituie în naraţiuni fantastice propiu-zise, încântătoare ( ,,Vâlva lupilor la Hălmagiu”; ,,Strigoaia lupilor la Remeţi”, ,,Muroşniţa cu picior rupt”).

În legendele minereşti întâlnim aspecte asemănătoare cu cele relatate în precedentul volum ,,Căutătorii de aur din Carpaţi. Legende şi povestiri”. Sunt pomenite iar vâlva băilor, holoangării, gozarii, broscarii ( muncitorii de la flotaţiile de minereuri), robagii etc.

Alte legende se referă la comoara lui Gelu, la tentaţiile descoperitorilor de comori. Este pomenit Baba Novac,se aminteşte de banii lui Pinte, de piatra, de secure lui Pintea, de calul şi masa lui Avram Iancu. Comoara lui Decebal se presupune că este ascunsă sub râul Mureş sau la Gura Barza.

Dacă altădată presupusele comori îşi semnalau prezenţa prin aprinderea unor focuri deasupra lor, fie în Sâmbăta Paştilor, fie în noaptea de Sânzâiene, iar ,,dezlegarea comorii” se făcea de către preot, astăzi căutătorii de aur devastează munţii cu detectoarele de aur. Fantasticul ,,provocat” de comorile de aur pare a apune. Multă fantezie a declanşat credinţa despre ,,iarba fiarelor”.

Arborilor şi păsărilor li se atribuie explicaţii creştine. Grâul e sfânt. A fost uitat de Noe şi o pisică l-a tras din apă pe corabie. Bradul ,,e drept şi sfânt” pentru că din ele se face răşina pentru tămâie. Porumbelul ,,întrupează Sfâtul Duh”, oaia şi măgarul sunt sfinte, boul e milostiv deoarece n-a rumegat la naşterea lui Isus, calul a fost blestemat să nu fie sătul decât de Ispas, deoarece el a tropăit când năştea Fecioara Maria. Şoarecele a apărut ,,din scuipatul dracului”.

Volumul se încheie cu lista persoanelor de la care au fost culese textele şi cu un glosar de regionalisme.

Ion Lucian este un îndrăgostit de lumea legendelor pe care le-a cules, cu sentimentul că aceste nestemate folclorice mai pâlpâie încă în inimile şi în amintirile unor persoane trăitoare mai ales în mediul rural, în special în locuri mai retrase. Mâine, ele vor dispărea. Atunci le vom căuta şi în cărţile lui Ion Lucian, pomenindu-i cu recunoştinţă munca lui, iubirea lui pentru folclorul românesc.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5