Alexandru Pugna: TEODOR TANCO- SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI SĂU

Scriitorul Teodor Tanco este o personalitate remarcabilă a plaiurilor Bistriţei şi Năsăudului. La cei 90 de ani ai dumnealui, ce vor fi împliniți în 22 Aprile 2015, continuă să facă ceea ce i-a plăcut mai mult în viaţă: să scrie şi să editeze cărţi despre locurile şi oamenii ce fac parte din neamul românilor, de care este atât de mândru. Face acest lucru crezând cu tărie în versurile marelui său înaintaş George Coşbuc: „Sunt suflet în sufletul neamului meu/ Şi-i cânt bucuria şi-amarul.” Acum la ceas aniversar mă alătur și eu celor ce doresc sa-i ureze ani mulți, cu sănătate și putere de a continua nobila misiune ce și-a asumat-o, și vă fac părtași la gândurile ce le-am așezat în paginele unei reviste la care am avut bucuria de a colabora cu mulți ani în urmă, și unde am descris întalnirea noastră emoționanta pentru mine. Iată ce gânduri s-au așezat atunci în sufletul meu:

 

Bucuria întâlnirii

 

Început de Septembrie. Soarele era încă darnic cu oamenii ce erau adunaţi în curtea şcolii din Monor, aşteptând să înceapă pe scena special amenajată, spectacolul folcloric prilejuit de „Zilele Monorului.” Nu de mult se terminase tot aici Sfânta Liturghie la care participase un mare număr de persoane. Oamenii reveniţi acasă din depărtări sau din locuri mai apropiate, schimbau bucuroşi saluturi şi depănau amintiri ale unor fapte demult petrecute. Primarul Ioan Cira da bineţe tuturor, întâmpinând cu bucuria şi respectul proverbial al adevăratului gospodar, pe toţi invitaţii veniţi să fie părtaşi la bucuria monorenilor. Era o atmosferă de mare familie din care fără a vrea făceam şi eu parte. Eram fericit. Şi cum fericirea trebuie întotdeauna împărtăşită, mă uitam în jur să văd pe cine mai cunosc, pe cine să mai salut. Spre bucuria mea foarte aproape de mine, dădea un interviu pentru TV. Cluj cunoscutul scriitor Teodor Tanco. Am avut răbdarea să termine interviul, iar apoi m-am apropiat de dumnealui dându-i bineţe. Am fost surprins că m-a recunoscut imediat, deşi nu ne întâlnisem decât de vre-o două ori până acum, şi nu ne mai văzusem de un an, de la ediţia trecută a „Zilelor Monorului.” La cei peste 80 de ani ai dumnealui, m-a surprins prin memoria absolut deosebită şi prin energia debordantă ce o afişa. A fost o întâlnire ca între vechi prieteni, iar acest lucru mă onora în mod cu totul deosebit. După câteva schimburi de impresii am primit cu bucurie invitaţia de a vizita casa-muzeu a sciitorului Teodor Tanco, transformată în Muzeul Literaturii din Monor. După spectacolul foarte reuşit la care am participat şi eu, am fost invitaţi la masă de către primarul Ioan Cira, unde desigur alte şi alte discuţii şi opinii au făcut ca timpul să treacă repede iar afară să se înnopteze. Mă urc în maşină cu gândul de a pleca spre Bistriţa, cu regretul că nu o să mai pot să onorez invitaţia cunoscutului scriitor, deoarece nu ştiam unde este casa, iar dumnealui nu mai era de găsit. Pornesc maşina mergând cu atenţie, erau mulţi oameni pe drum. La un moment dat î-l văd pe reputatul scriitor că venea din sens opus, pe marginea drumului, ţinând în mână o carte. Aveam să aflu că acea carte era pentru mine şi era o carte cu un titlu sugestiv: „Cândva mă voi întoarce acasă”, cea mai recentă apariţie editorială a distinsului scriitor. Desigur că am plecat amândoi imediat spre casa-muzeu despre care aflasem câte ceva din presa locală, pentru a onora invitaţia ce-mi era adresată de distinsul Profesor universitar doctor şi scriitor renumit.

 

Muzeul Literaturii din Monor

Casa scriitorului Teodor Tanco este una cu totul deosebită. Are acel parfum şi degajă acea atmosferă a caselor devenite în timp muzee. Fiind noapte, cu destulă greutate reuşeşte să o descuie. Vizităm rând pe rând camerele casei, unde cu multă trudă marele scriitor a adunat şi apoi a aşezat pe pereţi, cu propriile puteri, portretele celor 14 doctori în ştiinţe ce s-au ridicat din mijlocul monorenilor. Apoi la loc de cinste, se găsesc portretele unor cunoscute personalităţi ale vieţii spirituale din jud. Bistriţa Năsăud, ce vor mărturisi peste ani bogăţia spirituală a acestor binecuvântate locuri. Opera scriitorului Teodor Tanco se află expusă şi ea, iar atunci când numeri peste 40 de cărţi scrise de omul ce se află lângă tine, făcând pe ghidul şi încercând să-ţi explice fiecare demers al său, nu poţi decât să te gândeşti că un astfel de moment nu-ţi este dat de două ori în viaţă, iar în acea clipă istoria se găseşte într-un moment de revelaţie ce ţi-e oferit doar ţie. Minunată clipă, înălţătoare. Teodor Tanco se dezvăluie ca un truditor ce nu şi-a cruţat nici un efort pentru a-şi putea realiza visele, pentru a lăsa „urmă pe pământ.” Şi acum la cei 81 de ani continuă să-şi facă planuri de viitor, să viseze la noi cărţi scrise spre nemurirea neamului său. După vizitarea casei ne îndreptăm spre bisericuţa din curte, amenajată special, fiind făcută dintr-o bucătărie de vară, transformată în bisericuţă cu pridvor şi turlă, aşa cum au toate bisericile vechi din Transilvania. Nu pot să nu remarc mândria şi hotărârea cu care arăta că este greco- catolic, încercând să mă convingă că aceasta este adevărata credinţă a românilor, că are cea mai mare vechime, şi că noi toţi ar trebui să fim greco-catolici. Nu ştia că eu în acest an î-mi luasem Masteratul în Teologie, la secţia Istorie Bisericească, şi ştiam bine „istoria uniaţiei”, a greco-catolicismului. Nu am vrut însă, din respect, să-l contrazic, dar în final i-am spus doar că sunt absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă. M-a privit fix, eu am zâmbit cu subînţeles, şi a schimbat subiectul. Inteligentă mişcare. L-am admirat pentru înţelepciunea sa. Nu pot totuşi, să nu-i admir lupta, pentru crezul şi credinţa dumnealui. Ne-am despărţit ca doi vechi prieteni, cu făgăduinţa ca la proxima întâlnire, să ne găsim mai mult timp pentru a schimba idei şi păreri despre lumea spirituală a Bistriţei şi Năsăudului.

 

 

Bogăţia scriitorului – Cărţile

 

Am plecat de la Monor mult mai bogat spiritual, mai conştient că adevărata bogăţie nu este cea materială ci una spirituală. Ştiam acest lucru, dar iată aveam să dau peste o nouă dovadă care să-mi confirme un adevăr de mult revelat. Am început să citesc cartea primită de la autor şi cu greu mă puteam despărţi de ea, mă ţinea legat, o citeai pe nerăsuflate. O carte se vrea o primă parte dintr-un ciclu ce va vorbi despre viaţa renumitului scriitor. Poartă un subtitlu sugestiv: „Tinereţe pribeagă” şi reflectă copilăria  şi tinereţea acestui om deosebit. Tot citind, î-l căutam în copilul năzdrăvan din carte, pe scriitorul de astăzi. Greu de găsit. M-am găsit pe alocuri pe mine, în copilărie, şi cred că oricine s-a născut şi a copilărit într-un sat transilvan se va regăsi în carta scriitorului Teodor Tanco. O restituire oferită locurilor şi oamenilor ce au un loc aparte în sufletul său. Teodor Tanco se înscrie în galeria celor mai mari personalităţi ce le-a dat acest pământ, în mod cert unul din cei mai importanţi scriitori contemporani, cu care ne putem mândri noi cei din Bistriţa Năsăud. Opera sa numără peste 40 de cărţi scrise spre bucuria sufletului nostru. Prima carte este apărută în anul 1968 şi poartă titlul „Un om în halat vişiniu.” Trebuie neapărat să amintim cele şapte volume din ciclul „Virtus Romana Rediviva”, fiecare având câte un subtitlu sugestiv: Însemnări şi portrete, Urme peste veacuri, Rădăcini adânci, Memoria istoriei, Memoria prezentului, Memoria viitorului, Memoria culturii. De asemenea a scris câteva romane ce s-au bucurat de o bună primire atât din partea publicului cititor cât şi a criticii literare: „Soldaţi fără arme” – 1973; „Studenta” – 1995; „Desdemona” – 2000. A fot mereu atras de studii şi cercetări privind istoria spirituală a acestor locuri, şi a unor personalităţi de marcă din cultura neamului românesc. Astfel, a scris despre Ion Creangă şi legăturile sale de obârşie cu lumea transilvană în cartea „Lumea transilvană a lui Ion Creangă”-1989. În anul 1996 apare cartea „Academia Română 1866-1996. Academicieni năsăudeni şi bistriţei” prin care ne face cunoscuţi membrii Academiei Române ce aparţin acestor locuri. A scris de asemenea despre marii săi înaintaşi Liviu Rebreanu, Andrei Mureşanu, Paul Tanco, George Coşbuc, demonstrând respectul şi preţuirea ce le-o poartă. A scris câteva piese de teatru dar şi antologii ce cuprind istoria presei româneşti din Judeţul Bistriţa Năsăud de la origini până în 2004, un dicţionar literar 1639-1997 al Jud. Bistriţa Năsăud,

  Pagini alese din istoria Monorului, Istoria presei din județul Bistrița-Năsăud,  Cândva mă voi întoarce acasă. Vol I - Tinerețe pribeagă, un roman de excepție apărut la Editura Limes. Prin toate aceste demersuri demonstrând legătura sufletească cu totul deosebită ce-l leagă de meleagurile bistriţeene şi năsăudene. Teodor Tanco poate să-şi asume, cu credinţa că nu greşeşte cu nimic, adevărul din versurile marelui său înaintaş George Coşbuc: „Sunt suflet în sufletul neamului meu/ Şi-i cânt bucuria şi-amarul.” 

                                                       Alexandru Pugna

       Mesager al cântecului popular năsăudean și Vicepreședinte al Consiliului Județean Bistrița Năsăud 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5