24 Ianuarie 2009:150 de ani de la Unire

Am putea începe (urmând oarecum pe Platon) prin a învăţa a iubi lucrurile frumoase din această lume şi pornind de la lucruri frumoase să ajungem la gânduri frumoase şi de la gânduri frumoase,la o conduită frumoasă şi poate mai târziu la înţelegerea acestor reprezentări deosebite şi aducere aminte de Cel care ni le dăruieşte în fiecare clipă şi mai ales ochii de a le vedea, libertatea de a le alege şi mintea de a medita asupra lor.

Chiar dacă lucrurile pe care le ilustrăm acum ar părea banale,adică faptul că o şcoală,două,trei la care ne referim au sărbătorit Ziua Unirii şi lucrul acesta se face cam peste tot şi nu de azi de ieri şi nu într-un singur fel ,ci în toate chipurile ce ţin de frumuseţea şi rezonanţa clipei în inimile noastre ale tuturor, ne-am întreba dacă nu cumva întâlnirea dintre copii şi părinţi alături de educatoare,învăţători,institutori,profesori cu acest prilej, are totuşi ceva inedit.Poate că de fiecare dată poate fi găsit ceva sublim,sau măcar o notă distinctă ,aşa cum aveau şi povestirile cu Alexandru Ioan Cuza. Desigur, de fiecare dată Cuza,boierul,Moş Ion Roată şi ceilalţi sunt alţii,adică generaţii care cresc sub ochii noştri nu toţi la fel şi nu întotdeauna drept şi frumos cum am dori.Aşa că până la urmă gestul de a scrie despre cum s-a sărbătorit Ziua Unirii, n-are nimic ieşit din comun.

Ar fi mai important dialogul dintre noi ,sau unul interior în care punctăm aşa ca simplu exerciţiu de construire parţială a unor silogisme şi mai departe imaginarea unui scenariu care nu a mai avut loc.Adică,ce s-ar fi întâmplat DACĂ:

1.În România,după `89 ,dintre cei 3 candidaţi ar fi fost un alt ales

2.După 4 ani de convulsiuni sociale…în locul “mineriadelor”,”câinilor comunitari” şi “copiilor străzii” (bineînţeles şi a spectacolului parlamentar, deja obişnuiţi fiind cu “Revoluţia la TV şi schimbările virtuale…) s-ar fi găsit o variantă de investire în educaţia caracterelor?

3.Dacă politicienii din Caragiale n-ar fi făcut atâta tam-tam despre ce ar face dacă ar ajunge la putere ,sau ce ar fi făcut dacă ar mai fi fost aleşi…ci ar fi ales şi ar alege alt stil de lucru ,decât cel ce aduce aminte de “După noi potopul…!

4.Dacă nu i-ar fi implicat pe profesori, ca cei care dacă ar fi recunoscuţi în statutul lor mai aproape de adevăr ,ar duce la dezastrul economia ţării (Ridicol,dar,mă rog şi Platon

i-ar fi alungat pe poeţi din cetate ,pentru că la un moment dat ei erau educatorii care indicau şi un alt mod de a gândi lucrurile corect…fie şi la “modul petic”.Pentru a continua analogia,cum altfel,decât la “modul poetic” intelectualii ce nu iubesc political, indică primejdiile proastei alegeri a provizoriului,iluzoriului şi derizoriului …)

5.Bisericile în locul urii şi dezbinării şi resentimentelor dezvoltate şi altor generaţii şi în locul unor lucruri insignifiante ce au fost în centrul preocupării lor (de a-şi dovedi reciproc greşelile etc.) ar fi învăţat pildele din Scripturi măcar,pentru că în ele este destulă putere de înţelegere şi formare a caracterelor…

6.Dacă,aşa cum a fost ales Cuza,s-ar fi putut repeat gestul…

7Ca şi cum am avea obişnuinţa de a reciti mereu “Dacă …” (If....)al lui Rudyard Kipling.

La Şcoala din Ciceu-Mihăieşti,BN, un colectiv minunat de cadre didactice într-adevăr unite prin distinsul lor coleg şi director Cosma Alexandru ,au participat cu mult suflet alături de copii la un program artistic.Elevii au prezentat foarte frumos pe Cuza şi evenimentul.Domnişoara profesor de istorie şi geografie Roxana Feldrehan a pus în scenă cu elevii povestirea despre Cuza şi boierul prins cu ocaua mică…Şi ce le-a plăcut prichindeilor din clasele mici, care când au plecat acasă mai îngânau şi se distrau repetând povestea celui pedepsit să repete:”Asta-i ocaua mare…asta-i ocaua mică!... “ Dar se pare că le-o fi plăcut şi adulţilor aşa cum se mai află şi în zilele noastre de câte un politician cu mare funcţie prins tot aşa cu ocaua mică ,sau cu lucruri şi mai grave (cum mai arată şi la “Naşul”,te şi miri că lor nu li se întâmplă nimica,eventual dispare dosarul acuzării ).

La Şcoala Baţa doamnele învăţătoare Moldovan Ana şi Feher Lili au pregătit cu copiii “Moş Ioan Roată şi Unirea”.Programe drăgălaşe şi pline de sensibilitate precum şi expoziţie de desene pe tema Unirii pot fi menţionate şi la Şcoala mică din Reteag (cls I-IV ,organizatoare doamnele învăţătoare Galcic ,Hatos,Oros şi Măluţan),respectiv Şcoala Poeni ,organizatoare învăţătoare Bâzdâră Adina .

La Şcoala “Ion Pop Reteganul “-Reteag,BN doamna Vaida Mărioara,a organizat şi prezentat în mod emoţionant programul artistic “Trâmbiţa Unirii”.Este probabil ultimul program coordonat de dânsa.S-a preocupat de toate ,cu multă dăruire,inclusiv de minunatele costume populare ale copiilor.De altfel dânsa a organizat şi un mic muzeu etnografic al şcolii.Copiii au fost drăguţi,în mica piesă de teatru ,eleva Cucură a interpretat un boier care şi-a dat mai greu seama de adevărul şi puterea unirii,iar eleva Ursu Denisa a fost unionistul ce a convins pe toţi de însemnătatea evenimentului.S-a cânat şi s-a recitat cu suflet. Au recitat frumos Mesaroş Cosmina ,Rus Gabriel,gemenele Roxana şi Bianca Carhaţ etc.I-au încurajat şi sprijinit în special doamnele profesoare Şimon Mărioara,Mikloş Margareta,Varga Maria,Şuket Maria ş.a. I-a felicitat directorl Şcolii,prof. Vaida Liviu.Au participat părinţi şi s-au bucurat de micul program dat de elevii clasei a 6-a şi a 7-a. Ne şi mirăm,unele cadre didactice au pregătit aceste serbări, sau au contribuit la ele ca profesori de 30-40 ori....De fiecare a fost altfel...O altfel de Unire, după cum şi unirea noastră (şi a actualelor partide politice )pentru destinele ţării este altfel... Ne-am prins cu toţii în horă ,ca de atâtea ori...Ne bucură şi ne întristeză întotdeauna această Horă...care are ceva ancestral...aspiraţie şi nostalgie şi speranţa noastră în Binele pe care îl dorim tuturor.

Poze şi gânduri:Prof. Ovidiu Bocşa